„O producţie pseudo-psihologică de duzină ornată în aşa fel încât să pară importantă”, este concluzia tăioasă la care a ajuns „The Hollywood Reporter” după ce a vizionat singurul film românesc din competiţia Festivalului de Film de la Tokyo (23-31 octombrie), If the Seed Doesn’t Die / Dacă bobul nu moare, în regia lui Sinisa Dragin. „Tensiuni etnice latente şi cicatricile deceniilor de război şi opresiune traversează complexul şi foarte neplăcutul If the Seed Doesn’t Die, al regizorului Sinisa Dragin. Combinând trei poveşti şi aducând la suprafaţă câteva personaje nefericite într-o istorie despre devoţiunea părintească, Seed este exact tipul de producţie fără noimă care-şi spune «artă» şi are lipici la festivaluri”.
Coproducţia regizorului român de origine sârbă – una dintre cele 15 pelicule din competiţia celui mai mare festival din Japonia – spune povestea a doi taţi, un român şi un sârb, care se întâlnesc pe Dunăre în încercarea de a-şi recupera copiii. Nicu (Dan Condurache) vrea să-şi salveze fiica, Ina (Ioana Barbu), forţată să se prostitueze în Kosovo, iar Jorgovan (Mustafa Nadarevic) merge în Bucureşti să-şi îngroape fiul mort într-un accident. Pe Dunăre, barcagiul Hans (Franz Buchrieser) le spune legenda unei biserici blestemate, înghiţită de ape.
Dacă bobul nu moare are girul şi sprijinul unuia dintre cei mai apreciaţi producători europeni, Veit Heiduschka, cel care a produs filmele lui Michael Haneke, inclusiv Cache, Funny Games şi The White Ribbon (Palme d’Or 2009). Potrivit publicaţiei americane, de data aceasta Veit Heiduschka a dat greş: „Înainte de finalul «miraculos», ni se serveşte o sadică, rizibilă şi totuşi grea lovitură gen American G.I., un şi mai caraghios peşte sadic şi alte varii personaje demne de dispreţ gata să-l exploateze pe următorul care se apropie”, continuă cronicarul Elisabeth Kerr, pe un ton acid.
„Seed e agresiv de deprimant şi de întunecat, nu îţi oferă nici măcar o rază de speranţă sau de căinţă” şi „nu spune nimic despre fiinţa umană, nu aduce nici o perspectivă anume despre lumea în care trăim”, comentează jurnalista americană, dând un verdict la fel de tăios în ce priveşte traseul său pe marile ecrane: „filmul ar trebui să cadă în uitare, acolo unde îi şi este locul”.
„Da, urmările conflictelor naţionaliste sau idealiste sunt oribile. Da, natura umană poate fi hidoasă. Dar ştiind toate astea şi văzându-le împachetate într-un film care se vrea pretenţios şi trece drept artă sunt două lucruri total diferite. Interminabile şi total neplăcute”, încheie „The Hollywood Reporter”.
Pelicula de 117 minute, a cărei producţie a început cu circa 3-4 ani în urmă, îi are în distribuţie şi pe Simona Stoicescu, Alexandru Bindea, Relu Poalelungi. Dacă bobul nu moare a primit finanţare din partea TVR, Consiliului Naţional al Cinematografiei (CNC), Eurimages şi Hubert Bals Fund.
Sinisa Dragin s-a născut în Iugoslavia şi a studiat regia la Bucureşti. Este autorul lungmetrajelor În fiecare zi, Dumnezeu ne sărută pe gură (2002), Faraonul (2001) şi Lunga călătorie cu trenul (1997).
Filmele din competiţia TIFF:
- And Peace on Earth, Matteo Botrugno, Daniele Coluccini – Italia
- Beautiful Boy, Shawn Ku – SUA
- Brighton Rock, Rowan Joffe – U.K.
- Buddha Mountain, Li Yu – China
- Flamingo No.13, Hamid Reza Aligholian – Iran
- If the Seed Doesn’t Die, Sinisa Dragin – România-Serbia-Austria
- Intimate Grammar, Nir Bergman – Israel
- The Invisible Eye, Diego Lerman – Argentina-Franţa-Spania
- Never Let Me Go, Mark Romanek – U.K.-U.S.A.
- The Piano in a Factory, Zhang Meng – China
- POST CARD, Kaneto Shindo – Japonia
- Primary! Iván Noel – Spania
- Sarah’s Key, Gilles Paquet-Brenner – Franţa
- Sketches of Kaitan City, Kazuyoshi Kumakiri – Japonia
- Zephyr, Belma Bas – Turcia